La petrecere

Stau pe canapea si mustacesc la imaginile intermitente ce-mi vin in minte de la petrecerea de joia trecuta. Prietenii mei Martin si Youngmi (in imagine) au o casa impresionanta. Un palat cu tavan inalt si o suprafata construita pe un singur nivel de 700mp, in mijlocul unei gradini botanice in care sunt plantati 150 pomi (pasiunea lui Martin) in care troneaza un pat urias aparat de soarele de dupa-amiaza de un baldachin imens strajuit pe laturi de jaluzele din bambus (ideea lui Youngmi), amplasat la capatul unei piscine infinity, cu apa care se scurge intr-o mini-cascada undeva sub piscina (dupa designul lui Martin) unde este o conexiune cu doua iazuri mici (unul in mijlocul casei) in care se balacesc vreo 50 de pesti viu colorati in nuante de la rosu turbat la portocaliu pal. Palatul este construit cu un singur criteriu in gind: de a le asigura, atit lor cit si pestilor din iaz sau pasarilor din copaci, cel mai ridicat comfort pentru tot retul vietii. Este un loc pe care amindoi il venereaza, unde se iubesc cu o pasiune greu de imaginat dupa mai mult de o decada si jumatate de mariaj si unde le place sa organizeze cine si intruniri in cerc restrins pentru multitudinea de prieteni pe care o au.

In fiecare an, in conacul din 24 Oak Avenue, se tine o petrecere masiva la care participa absolut toti prietenii si cunoscutii lor. Aceste petreceri au de obicei o tema, joia trecuta a fost "Lady Gaga se intilneste cu Rocky Horror Picture Show". De asemeneni, un alt element exotic despre aceste petreceri este alaiul ce se intruneste, care este in proportie de 49% heterosexual, 49% homosexual (exlusiv barbati) si 2% ce inca mai sustin cu incapatinare ca sunt heterosexuali.

Avizata despre aceasta adunare pestrita si despre desfasurarea acestor petreceri, curioasa cum sunt si mereu in cautare de noi senzatii, am purces spre conacul mentionat un pic mai devreme decit ora anuntata de deschidere a usilor, pentru a da o mina de ajutor la organizarea ultimelor detalii dupa cum am fost rugata de catre gazda.

Cu putin dupa ora anuntata, invitatii incep sa se arate, fiecare stirnind risete si chiuieli la intrarea galagioasa specifica comportamentului feminin de orice sex, purtind articole din piele mulate, peruci platinate, farduri tipatoare, saluri din pene roz, strampi tip plasa, corsete din satin samd. Asa la prima observatie, trebuie sa admit, cu exceptia a doua-trei cupluri, majoritatea invitatilor heterosexuali au aratat un caracter super plictisitor nepunind nici un pic de efort in a se imbraca comform temei date. In toata aceasta adunare, o creatura la un metru cincizeci, acoperita complet de vreo 50 de baloane negre ce-i faceau identificarea sexului imposibila, se perinda printre invitati izbindu-se de ei la tot pasul.

30 de minute mai tirziu, in timp ce ‘domnisoarele’ isi admirau accesoriile, inlantuindu-se, unduindu-se, suflind saruturi din palma catre aparatele de fotografiat si consumind sampanie din pahare inguste cu picior lung, barbatii heterosexuali, in cele din urma trecind peste socul vizual oferit de co-reprezentantii masculini, au inceput se se adune intr-un grup compact, cu o mina in buzunarul blugilor si cu cealalta tinindu-se de o sticla de bere intr-o declaratie clara a sexualitatii lor.

Dupa alte 30 minute si 5 sticle de sampanie, adunarea masculin-firava continua sa chicoteasca si sa danseze la pas batut pe loc, in timp ce invitatii heterosexuali incep incet sa se indrepte spre coltul cu mincare. Doua bubuituri scurte consecutive opresc conversatiile in progres, invitatii uitindu-se derutati in jur. Creatura acoperita de baloane este sfatuita sa se departeze usor de o tejghea pe care sunt amplasate luminari aromate. Faptul ca un baiat finut imbracat in iegari luciosi, cu un voal pe fata si purtind tocuri de 3cm, isi introduce fata printre baloane, culegid probabil un sarut, inca nu ma dumireste in ceea ce priveste sexul peroanei dintre baloane.

Dupa alte 30 de minute, cuplurile heterosexuale stau frumos pe scaune concentrindu-si intreaga atentie spre farfuriile din poala umplute cu mincare. In partea cealalta, gramada de sticle de sampanie creste direct proportional cu tonul pitigaiat al risetelor insotite de miscari ample ale miinilor si gesturi teatrale de degajare a parului perucilor de pe fata.

La un moment dat, in partea heterosexuala cineva isi pune problema meciurilor din seara asta, cine joaca si oare cit e scorul? Martin este rugat sa puna un televizor in functiune. Raspunsul lui este intirziat doua secunde de o alta bubuitura, unul dintre baieti a infipt nastrujnic o agrafa de peruca intr-unul din baloanele negre, stirnind si mai multe risete pitigaiate prin punerea unei figuri nevinovat-angelice. Persoana acoperita de baloane tresare, se intoarce brusc, un pahar cade pe podeaua de marmura imprastiindu-se in zeci de cioburi mici. Panica generala. ‘Aduceti un aspirator” striga doua voci masculine afectate. Aspiratorul este adus.. o domnisoara la vreun metru nouazeci cu bustul gol, purtind un chipiu de politist new-yorkez, pantaloni de piele mulati si catuse agatate la curea, cu un trup ce in conditii normale mi-ar fi aburit simturile si indemnat instantaneu spre comiterea unei crime ce ar fi atras o arestare imediata, ia tubul si incepe sa aspire in ritmul muzicii. Restul incep sa chiulie si fluiere, femeile incep sa aplaude rizind, barbatii heterosexuali intreaba din nou unde este televizorul.

In camera cu televizorul, repriza a doua incepe, mirare generala, Japonia conduce. Pe canapea, toti barbatii heterosexuali si eu. Intimidata de cantitatea de testosteron prezenta, ies din camera si ma duc inapoi la petrecere care pare a fi in plina desfasurare. Pe ringul de dans este o alta domnisoara cu o peruca platinata, o fusta scurta din voal si un piept carnos acoperit de un maieu argintiu-stralucitor mulat sub care se ghiceste un par des sirmos. Asistenta este adunata in cerc, aplaudind si uu-ind in delir la miscarile sexy insinuante. In zona cu platouri, o mina iesita din gramada de baloane incearca sa introduca in zona unde am ghicit ca ar fi capul (sau gura) o furculita plina de mincare. Nu reuseste. O alta furculita este luata de pe masa si un balon este spart pentru a face loc. Prin spartura formata vad de la departare o fata neteda. Inca nu stiu daca e o femeie sau este un barbat foarte delicat si mi-e rusine sa ma duc si sa ma holbez sau sa intreb “nu te supara, ce sex ai?”. Curiozitatea ma omoara.

Un barbat heterosexual, purtator al unei burti diforme specifice unui bautor de bere experimentat si imbracat cu o pereche de blugi tociti si largiti in zona genunchilor, vine sa mai ia o sticla de la rece. Peste umar se uita la scena de pe dansul de ring. Expresia lui faciala mi-a adus aminte de zilele cind crantaneam algocalmin intre dinti la orice durere.

Atentia imi este atrasa din nou de dansatorul de pe ring care acum se tavaleste pe jos, gen Diana Ross in videoclipul cu patul plin de perne si asternuturi din satin. Audienta este in delir. Desi nu si femeile care incep sa se intrebe unde au disparut barbatii lor. Le dau raspunsul si se linistesc, cel putin acum sunt la adapost de intemperiile vizuale si nu mai pot intreba la nesfirsit “unde m-ai adus nevasta?”, in timp ce ele pot dansa in voie cu un grup de barbati cu abdomene pe care poti spala rufe si cu care nu pot fi acuzate ca flirteaza. Si de dans ne-am apucat toate. Si am continuat asa pina dimineata devreme, in timp ce sticlele goale se adunau intr-o gramada mult mai mare decit containerele colectoare, in timp ce baloanele negre s-au spart rind pe rind pina ce au dezvaluit in spatele lor o fatuca timida la vreo 25 ani, in timp ce barbatii heterosexuali s-au uitat la fotbal, apoi la stiri de la Wimbledon, apoi la meciul Ghana vs. Germania dat in reluare, in timp ce gazdele deveneau din ce in ce mai ametite nemaistiind unde sunt diverse lucruri de care erau intrebate, in timp ce multe alte pahare au fost sparte, in timp ce mie imi venea din ce in ce mai greu sa ma exprim in orice limba.

Vineri dimineata am ajuns in cele din urma la birou in jurul orei 9am dupa un pachet de guma mestecat acerb de la trezire. La 9:30am am avut o sedinta cu vreo 9-10 alti colegi din departament sa discutam nu mai stiu despre ce, dar ceva important cu siguranta. Ne asezam in jurul mesei rotunde. La un moment dat un coleg se uita a mine si ma intreaba de ce zimbesc. Toate perechile de ochi atintite spre mine ma fac sa rosesc. Dau usor din mina, nu zic nimic, sedinta se reia. Cum ar fi fost sa le spun ca incercam sa-mi imaginez cum ar arata cei 7 consultanti in taxe masculini din jurul mesei, imbracati in corsete lucioase, strampi plasa, saluri cu pene si tocuri stiletto!