Știți momentele acelea în care te întrebi aș mînca ceva dar nu știu ce? Pentru mine, în marea majoritate a cazurilor, acel ceva se dovedește a fi slănina cu ceapă. Slănina cu ceapă este o mîncare absolut spontană. Dacă aș sta să cuget la conținutul 100% grăsime într-o epocă înclinată spre o viață degresată, la nivelul de colesterol ridicat, la fața din oglindă plină de rimel scurs în procesul de curățare al cepei, la odorul emanat două zile la rănd, apoi nu cred că m-aș atinge de această delicatesă. Acest blog, precum consumul de slănină cu ceapă, este o colecție de gînduri și comentarii spontane.


20 iunie 2010

Globul ocular

Sunteti desigur de acord cu mine cind spun ca cea mai veche cursa practicata de femei este goana dupa frumusete. Descoperiri arheologice din Mespopotamia atesta faptul ca in al patrulea mileniu BC, cind barbatii au inventat roata pentru a-si cara poverile, cam tot pe atunci femeile au inventat oglinda pentru a-si admira frumusetea. Sase mii de ani mai tirziu, roata barbatilor a fost dezvoltatat pentru a cara poveri cit mai rapid in timp ce oglinda femeilor a fost perfectionata in a arata cel mai mic defect fizic ce trebuie remediat.

Dar ce este defapt frumusetea. Vorbesc desigur de frumusetea fizica feminina. Daca as face un sondaj de opinie cred ca as primi atitea raspunsuri diferite citi respondenti.

De exemplu, inca din antichitate parul femeii este un punct focal in caracterizarea frumusetii ei generale. Un papirus descoperit in Egiptul antic decrie reteta unei mixturi din grasimi si singe de origine animala, care masata pe scalp ajuta la cresterea si stralucirea parului uman. De asemeni, toate mumiile descoprite de arheologi zelosi de-a lungul anilor au urme de henna pe parul inca miraculous prins de pielea uscata a capetelor groaznico-hidoase. Si tot asa. Acum trebuie sa recunoastem, fie nasul cit de mare, cind iese dintr-un cap pe care creste un par sanatos, lung, des, lucios, ce cade in valuri curgatoare pina la jumatatea spinarii, per ansamblu, marimea acelui nas devine neconcludenta, poate chiar considerata un element ce exprima o figura cu personalitate. Acum stati si imaginati-va acelasi nas la o femeie tunsa scurt.

De-a lungul anilor am concluzionat ca frumusetea este doar o chestiune de ordin subiectv, depinzind in ce parte a lumii te afli. In Romania de exemplu, un element caracteristic frumusetii fizice feminine este lungimea picioarelor. De aici si multiplele metode de imbunatatire: cizme lungi cu talpi masive, tocuri stiletto si fuste scurte tip centura. Pe linga asta mai sunt sprincenele subtiri dar bine conturate si unghiile lungi de 3cm, decorate cu actibilde sau desene.

In Irlanda, obsesia nationala feminina este in principal ascunderea culorii mortuare a pielii atit de pe fata cit si de pe membre. Imi aduc aminte cind impreuna cu amicile mele ne pregateam in turma acasa la una dintre noi sa iesim in oras, eu eram mereu gata de plecare inaintea tuturor, cu un intreg episod de Law & Order care se arata la TV in jurul orei 8 simbata seara. Amicele se spreiau una pe cealalata cu bronz din tuburi dupa care trebuiau sa stea nemiscate vreo 20 minute. Apoi isi aplicau fondul de ten pe fata, intr-un strat generos ce acoperea in intregime pistruii irlandezi. La ora cind erau gata de imbracat, aveam in fata niste colege de distractie cu corpul alb ca laptele, membre portocalii si fata din ceramica bej. Si sa-i mai acuzi pe barbatii irlandezi ca beau pina-si tulbura mintile..

In Africa, multe triburi vad frumusetea feminina in decorarea pielii cu cicatrici. Pentru acest scop se folosesc lame de ras cu care se indeparteaza bucatele de piele intr-un anumit model. Cit mai multe cicatrici, cu atit mai frumoasa femeia.

Contrar irlandezelor, populatia feminina din Asia este obsedata cu albirea pielii. Frecarea pielii cu pasta de lamiie este una din metodele cele mai populare, cuplata desigur cu evitarea soarelui cu orice pret. Tot in Asia indepartata, impiedicarea cresterii labei piciorului la fetite, impreuna cu statura specific asiatica firava, asigura delicatete si ca atare frumusete in femeia de mai tirziu.

Pina la urma, intr-adevar, parul, picioarele, pielea, unghiile, sunt elemente care ne definesc ca femei, care ofera fie prin atingerea lor sau la mingiierea lor o oarecare satisfactie de ordin fizic. Insa zilele trecute am fost confruntata cu o noua metoda de infrumusetare care, trebuie sa admit, m-a lasat masca.

Am fost in vizita la o amica din Korea de Sud. Acolo am intilnit o alta amica de-a ei, o alta koreeanca. Cele doua asiatice au pregatit o masa bogata in bucate exotice cum ar fi alge de mare, pesti mici caramelizati, varza acra amestecata cu ardei iute (kimchi), radacina de nu stiu ce (ca nu am inteles) murata, bucatele de bambus aromat, caracatita cruda si orez. In timp ce la celalate produse m-am avintat, mi-am aratat vadit reticenta fata de caracatita cruda, simtindu-ma mult prea aproape de moartea probabil violenta a bietei creaturi. La care una dintre cele doua koreence, sa ma convinga sa nu renunt la aceasta delicatesa, ma imbie cu argumentul ultim: maninca, face bine la globul ocular. Initial am ramas muta gindindu-ma ca poate bariera de limbaj face comunicarea greoaie. “Globul ocular?” am intrebat eu, pe un ton ce cerea explicatii aditionale. Da, zice ea, globul ocular, il curata si face ochii stralucitori. Se pare ca in Korea (de orice punct cardinal) si in general in acea parte a lumii, claritate globilor oculari dau femeii un aer radiant.

Apoi dragii mei, sa stiti ca daca la par unuios, la piele fara cusur, la unghii lungi si la picioare interminabile am visat mereu, de globii oculari chiar ca nu mi-a trecut niciodata prin cap sa ma ocup. De la acea cina am dezvoltat o obsesie compulsiva, imi verific globii oculari in fiecare zi si caut asiduu pe Internet poze cum ar trebui sa arate un glob ocular “frumos”. La servici colegii incep sa se indoiasca de sanatatea mea mintala in urma repetatelor intrebari pe care le pun cu privire la claritatea globilor mei oculari si intensitatea stralucirii privirii mele.

Acum sunt convinsa ca nu am ce cauta in Asia Indepartata. Azi dimineata m-am evaluat fizic: cu laba piciorului 39, inalta si bine alcatuita, cu pielea maro arsa de soarele African si globii oculari sticlosi dupa petrecerea de aseara, cred ca as arata ca un monstru pe strazile din Seul sau Beijing. Mai bine ma duc inapoi in Irlanda unde pielea maro imi este invidiata, unde ma pierd in ansamblul unei populatii bine hranite, unde femeile poarta peste 40 la picior si unde globii oculari sticlosi sunt ceva comun la ordinea zilei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu