Cu exceptia gargaritelor, toate insectele existente pe planeta asta, din punctul meu de vedere se clasifica in trei mari grupe: infricosatoare, scirboase si enervante. In cea de-a treia categorie, pe locul intii si la distanta mica de mustele clasificate pe locul doi, sunt furnicile. Serios, nu stiu ce a avut La Fontaine in cap cind a glorificat aceste creaturi siciitoare.
Nu stiu daca este un fenomen specific acestei perioade a anului dar de vreo doua saptamini am ajuns sa impart apartamentul in care locuiesc situat la etajul doi al unui imobil construit prin anii ’70, cu o intreaga turma de furnici ce se perinda ordonat si neobosit in doua sensuri, de la geamul dormitorului meu, pe linga perete, pe sub pat, apoi prin hol, toata distanta pina la bucatarie. Sunt mici mici si negre. Si in aceste ultime doua saptamini, sunt peste tot. Vreau sa iau un mar din fructiera, dau de furnici. Deschid sertarul cu tacimuri, trebuie sa le scutur de furnici. Vreau sa iau cerealele din bufet, mai ca-mi deschid furnicile usa. Nu mai pot lasa un vas peste seara nespalat pentru ca dimineata e plin de furnici. Iar gunoiul acum trebuie sa-l duc in fiecare zi pentru a evita transformarea cosului intr-un musuroi.
Aseara insa au intrecut masura. Cum stateam linistita pe canapea si citeam Solar, noua carte a lui Ian McEwan, dau pagina si atentia imi este atrasa de o bestie mica ce se plimba derutata intre rindurile 10 si 11. Daca am fost gata sa le las sa-si faca de cap la bucatarie, unde nu prea calc decit foarte rar, sus la etaj este zona mea unde chiar nu au ce cauta!
Am inchis enervata cartea si am pornit jos pe scari pe picior de razboi. Ajunsa in bucataria impecabil de curata, ca de, asa o tin de cind m-au cotropit nemernicele, atentia mi-a fost atrasa de un punct negru intr-un colt. Ma apropiu si vad o musca pe care am reusit sa o dobor aseara cu un ziar rulat pe post de sabie de samurai, plina de furnici. Vreo 20-30 am estimat eu. Intr-o adunare haotica, musuroiau pe si in jurul mustii. Fascinanta imagine. Care mi-a sters si ultimul pic de consideratie pe care am avut-o despre aceste creaturi. Va spun eu, furnicile sunt hienele insectelor! Atunci am luat decizia de a le extermina.
Pentru a avea succesul maxim, am facut un pic de cercetare. Si am aflat urmatoarele: totalul estimat de specii este de 22,000 dar pina acum au fost descrise numai 2,500. Furnicile reprezinta cea mai raspindita specie de pe planeta si formeaza intre 15-25% din biomasa animalelor terestre. Furnicile traiesc in societati foarte inalt organizate numite colonii, formate din milioane de indivizi special adaptati pentru diverse activitati necesare nutritiei, adapostirii si reproducerii. Indivizii se impart in femele subfertile sau uneori sterile (lucratoare), masculi fertili (trintori) și femele fertile (denumite matci sau regine). Coloniile sunt uneori descrise ca superorganisme deoarece furnicile par sa functioneze ca o entitate unitara, ele lucrind impreuna pentru a mentine colonia. Organizare acestor colonii este foarte avansata pentru lumea animalelor.
Dupa care am trecut la sectiune in care este descrisa importanta furnicilor. Conform Wikipedia, furnicile indeplinesc roluri cruciale in ecosistemele in care traiesc, de exemplu:
1. Multe specii sapa cuiburi subterane care au numeroase iesiri si tunele. Aerul si apa trec prin aceste pasaje subpamintene, asigurind oxigenul si umezeala necesare radacinilor copacilor.
2. Furnicile mincatoare de seminte deplaseaza semintele unor plante si le transfera in camerele depozit subterane dinauntrul cuiburilor lor. Aceasta activitate imprastie semintele, asa incat o parte din ele se pot raspindi in regiuni care sunt la mare distanta de plantele-parinti.
3. Furnicile din multe specii se hranesc cu alte insecte, care sunt fie vii, fie moarte. In acest fel, furnicile diminueaza dimensiunile altor populatii de insecte si recicleaza materia organica.
4. Utilizarea furnicilor tesatoare in plantatiile de citrice din sudul Chinei este considerata drept cea mai veche aplicatie de control biologic cunoscuta.
5. In Europa, tipuri variate de furnici sunt introduse intentionat in padurile de cherestea, unde vineaza omizile, impiedicindu-le astfel sa manince frunzele copacilor.
Ei si citind aceste informatii, m-am gindit, ce sansa am eu de a cistiga in fata acestui superorganism ce are ca scop in viata munca si lupta in comun pentru mentinerea coloniei, daca si-a pus in cap ca apartamentul meu este ideal pentru acest scop. Chiar daca omor un milion din ele, un altul ii va lua locul. Si apoi, de ce sa ma apuc eu sa zgindar ecosistemul din complexul Via Orvietto de pe Outspan Road, Johannesburg?
Si uite asa m-au facut niste vietati minuscule din familia Formicidae, care, impreuna cu familiile inrudite ale viespilor si albinelor, apartin ordinului Hymenoptera, sa duc gunoiul in fiecare zi si sa ajung sa raspund la intrebarea repetata a mamei de-a lungul anilor “La urma urmei mai copile, ce mare lucru sa speli blidul imediat dupa ce ai mincat?” Mda, nu e mare lucru.
Ramin insa cu speranta ca trecerea furnicilor prin apartamentul meu sa fie sezoniera.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu