La sala

Dupa ani de zile de experimentat diverse diete fara sare care mai de care mai apetisante cu meniuri bogate in iaurt degresat, piine integrala, cod fiert, supa de varza sau ceai de ceapa, o cura Herbalife, alta fara carbohydrate si alta de numarare a caloriilor consumate, de vreo citiva ani incoace in sfirsit am gasit singura metoda de slabire care negresit da rezultate instantanee de fiecare data: amplasarea linga una mult mai grasa.

Si cu asta in gind, ca de obicei, am intrat la sala azi. Inainte de a ma gindi ce exercitii as putea face pentru obisnuita sesiune saptaminala de tonifiere, am scrutat intreaga sala in cautarea unui fund cu mult mai mare ca al meu, linga care m-am plasat si inceput rutina de incalzire. Rotatii de trunchi, intinderi, joc de glezne etc.

Mersul la sala a devenit o regularitate in viata mea in ultimii ani de cind am observat ca anumite parti ale corpului nu mai atirna cum si unde trebuie. Luni am program cardio care consta in tropait intens pe cureaua rotativa, bruscat maneta aparatului de canotaj si pedalat acerb pe bicicleta. Miercuri mai fac o sesiune de cardio. Si spre sfirsitul saptaminii fac o sesiune de tonifiere a muschilor.

Incep cu partea de jos, fese, pulpe fata, interior, exterior, spate si apoi gambe. Dupa care continui cu partea de sus, adica brate, bicepsi si tricepsi, ca la altceva nu ma pricep. Ei la capitolul asta trebuie sa ma duc in sectiunea cu greutati pline cu barbati tip Arnold Schwarzenegger-in-devenire care, mingiindu-si pectoralii, se admira din toate pozitiile ce le permit contact vizual cu ei insisi in oglinda.

Asadar, m-am indreptat spre suportul cu greutati mici pina la 5Kg, care sunt singurele pe care le pot ridica fara a simti ca-mi pleznesc venele din git. In timp ce cautam greutatile dorite, simt in jurul meu animarea colegilor de sex opus. Fiare incep sa fie adaugate la capetele barelor, conversatii se opresc, fermoare se deschid, bluze de trening sunt date jos, muschi sunt incordati, burti sunt supte, aparate incep sa fie folosite intens. Ma uit in jur la aceasta animatie si inteleg motivul. EA a venit sa-si ia greutatile ca de obicei. EA fiind o mulatra subtire, cu un ten impecabil, la o virsta nesimtita de vreo 22-23 ani, cu forme curvilinii bine impachetate intr-un costum de gimnastica Adidas din doua piese mulat, de culorare albastru metalizat ce stralucea pe pielea maro. Cu ochi verzi si un par ideal pentru arcuse de vioara intins si prins intr-o coada la spate, plutea agale spre sectiunea cu greutati, cu o postura perfecta, concentrata asupra exercitiilor pe care urma sa le faca, fara a se uita in jur, stiind prea bine ca toate perechile de ochi prezente erau atintite asupra ei, fie direct, fie indirect prin oglinzile de peste tot.

A venit linga mine si a inceput cautarea greutatilor dorite in timp ce eu ma chinuiam sa nu incep sa latru. In ciuda faptului ca nu am vazut niciodata un barbat ciupind o femeie de cap, mi-am zis in gind consolator, ei lasa ca tu esti mai desteapta, si am plecat de acolo cu doua greutati de cite 3Kg fiecare. Dupa 10 minute de bicepsi si tricepsi, inca 5 de abdomene si 5 de intinderi, m-am indreptat intr-un final spre vestiare, pentru o sesiune de sauna.

In timp ce picaturile se scurgeau constant pe piele la cele 60C+, gindul m-a dus spre o alta sesiune de sauna avuta acum vreo 2 ani in Germania, la Achen mai precis, unde am mers cu amicii la un spa. In stilul traditional German, tara care a produs cele mai penibile filme sexy in anii ’70 si ’80 cu dialoguri infierbintate “Schnell! Meineliebegroßshwerwurstundsauerkraut! Schnell!”, cu oroare am descoperit ca saunele erau toate comune unisex si mai mult, dupa un anumit punct, nu mai aveai voie sa ai pe tine nici macar un prosop. De atunci, de fiecare data cind intru intr-o sauna, nu pot a nu ma gindi cum ar fi sa apara seful meu, un coleg de servici sau un client. Cred ca nu as mai putea in veci sa-i vad cu ochi profesionali fara a avea flashuri ale partilor lor private.

Spre fericirea mea, sauna in care eram acum era numai pentru femei. Si cum stateam eu asa toropita, cine apare invelita intr-un prosop turquoise? EA, bineinteles. Intrind tacticoasa in cabina, de data asta uitindu-se la mine, zimbi larg cu niste dinti de o regularitate si sanatate care ar fi vindut un cal scos la mezat in citeva secunde. Mi-a venit sa o intreb ce cauta la sala, nu trebuie sa fie undeva la o sedinta de fotografiat? Am zimbit inapoi, ingaduitor, cu superioritatea cuiva care stie un secret despre altcineva. Secretul era ca stiam ce ginduri va avea aceasta amazoana, 13-14 ani mai tirziu, ginduri pe care cu siguranta acum nici maca nu le banuia. Joviala, s-a deprosopit si s-a asezat pe banca. In fine, nu vreau sa fiu grafica cu descrieri, tot ce pot spune e ca goala, nu era cine stie ce. Si asta imi permit desigur sa spun deoarece oricum nu sunt martori care sa ma contrazica. Miaaauu!

Acum, doua ore mai tirziu, stau si scriu despre sesiunea de la sala. La stinga un pahar cu suc de mango, 219Kj la 100ml. La dreapta o farfurie cu morcovi, castraveti si telina taiate in fisii, probabil 50Kj la 100g. La mijloc eu, contemplind la neputinta mea de a impiedica timpul sa-si lase amprenta asupra corpului meu. Singura consolare e ca macar nimic nu ma poate impiedica sa visez.