Acum vreo citeva weekenduri m-am gasit in compania unui june eligibil, un pic mai tinar ca mine ca de, daca ar fi mai batrin, sansele ar fi sa nu mai apara fie june, fie eligibil, fie amindoua.
In prezenta altor doi amici, conversatia a curs la debit normal, cu un pic de nuante de interes, el mentionind fosta prietena, eu fostul prieten, asa sa fie clar ca 1) suntem neatasati amindoi si 2) avem orientari heterosexuale. La un moment dat, in focul unui monolog din partea junelui cu subiectul “eu”, al carui fiecare cuvint il ascultam cu interes, incurajam cu bunavointa si asimilam cu o docilitate feminina cum sade bine, omul mentioneaza ca isi imparte viata cu o pisica. Si cit de fantastica este aceasta. Cita consideratie a pus in educarea ei, cum e bine sa faci un zgomot cind animalul face o prostie dar zgomotul sa fie detasat de stapin (de exemplu pleznirea unui obiect cu un bat, astfel incit pisica sa se sperie si sa nu mai faca prostioara dar in acelasi timp sa nu prinda frica de stapin). Si multe multe altele. Instantaneu mi-a venit in gind zicala unui amic bun de-al meu care mi-a zis odata “Ca femeie singura, stii ca nu mai e nici o speranta atunci cind te gasesti Simbata seara la coada intr-un supermarket deschis non-stop si tot ce ai in cos este o sticla de vin si mincare pentru pisici.”
In tot acest timp, eu i-am acordat junelui aceeasi atentie, reusind sa mentin tensiunea muschilor obrajilor in acelasi suris firav si timid pe care l-am etalat pe tot parcursul conversatiei. Intr-un final a observat ca desi expresia faciala este constanta, debitul de intrebari aditionale a scazut dramatic. S-a uitat spre mine dornic de participarea mea in subiectul descris. Cu siguranta, probabil se gindea el, femeile ii gasesc si mai atragatori pe barbatii sensibili carora le plac animalele, inca suride, trebuie sa aiba intrebari. Ii citeam gindurile ca intr-o carte larg deschisa. Si ca sa-i fac pe plac, am deschis gura si cuvintat singura intrebare generata de creierul meu in acel moment, singura intrebare ce imi oferea singurele informatii ce doream sa le stiu despre acel patruped: “citi ani are pisica?”.
Sapte ani, a raspuns el dupa ce si-a revenit din surpriza de a fi fost intrebat altceva decit ce culoare are, ce rasa e sau mai stiu eu ce ale intebari poate sa puna cineva despre o mita. De aici, conversatia a luat usor alta turnura, am discutat despre politica administratiei americane si impactul omului in procesul de incalzire globala. Subiecte in timpul carora, surisul de pe fata mea a disparut, fiind inlocuit de o grimasa serioasa, grava, plictisitoare.
Daca este un animal pe lumea asta fata de care nu as putea sa arat vreodata nici un pic de afectiune, acesta este pisica. Ce fel de animal de casa este acela care este agasat cind ai vizitatori, complet enervat cind pleci de acasa dar in acelasi timp super relaxat cind el lipseste cu zilele, foarte frustrat cind nu primeste de mincare atunci cind trebuie desi cind prinde un soarece nici prin cap nu-i trece sa faca cu el nimic altecav decit sa se joace cu cruditate inainte de-al omori, ce face pipi peste tot cind este furios pe stapin, care nu vine cind este chemat decit daca este intr-o dispozitie foarte buna, ce te zgirie daca nu are chef de joaca sau afectiune, ce ajunge pina la urma sa dreseze stapinul in a se comporta conform dorintelor lui! In acelasi timp, cind reuseste sa te scoata din sarite, tot ce trebuie sa faca este sa se uite la tine intens cu ochii perfect rotunzi, sa se gudure pe la gezne, sa-ti sara in brate si sa toarca linistit in poala, sa faca un pic de tumbe luindu-se de ciucurii de la covor. Eu imi imaginez ca undeva la intrunirile pisicilor, rid toate cu lacrimi cind isi descriu ce molii, usor de amuzat si simplu de impacat sunt stapinii lor.
Si inainte de a ma contrazice, cazind prada privirii inocente pe care aceste creaturi sunt in stare sa le genereze, ginditi-va ca daca ar fi destuli de mari, aceste animale ne-ar minca fara nici un pic de regret! Fiind mici si ca atare ineficiente in atac, acestea se multumesc cu a ne acorda privilegiul de a le lasa sa doarma in patul nostru si de a le hrani la timp.
Ham ham!
