Momente și lucruri care mă binedispun instantaneu

(în ordine aleatoare)

1. O carte bună.

2. O cană de ceai fierbinte în vîrful unui munte proaspăt urcat.

3. Seara dinaintea plecării întro-o nouă călătorie.

4. Jucatul cu un cățel.

5. Roger Federer in orice ipostază.

6. Un mesaj de la un prieten din copilarie, 20 de ani mai tîrziu.

7. Un cec de rambursare al taxelor.

8.Un zîmbet de la oricine.

9. O înjurătură scăpată printre dinți.

10. O porție de ciorbă de fasole boabe cu ciolan afumat și ceapă roșie.

11. Un film de Woddy Allen.

12. Prima ceașcă de cafea a zilei.

13. Gustul apei de mare pe pielea unui iubit.

14. Un mesaj de muțumesc (primit sau dat).

15. O dimineață însorită.

16. Un curcubeu după o ploaie de vară.

17. Lenevitul in pat dumincă dimineața.

18. Trecutul unui pîrîu sărind din piatră în piatră.

19. Luna plină pe un cer fără nori.

20. Dormitul în aer liber.

21. Apropierea unui animal sălbatic pentru care nu sunt clasificată ca și hrană.

22. Ligheanul de apă fiartă cu sare al mamei cînd sunt răcită.

23. Memoriile verilor de la bunica.

24. Umorul lui Caragiale.

25. Stîlcirea cuvintelor de către copiii mici.

26. Croissante cu gem la micul dejun.

27. Clicul bocancilor în legăturile schiurilor.

28. Cîștigarea ultimului punct al unui meci de tenis.

29. Împărțirea unei carafe de vin cu prietenii.

30. Orice legat de orașul Brașov.

Basme

A fost odată ca niciodată; că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de când făcea plopşorul pere şi răchita micşunele; de când se băteau urşii în coade; de când se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau, înfrăţindu-se; de când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci şi nouă de oca de fier şi s-arunca în slava cerului de ne aducea poveşti; de când se scria musca pe părete; mai mincinos cine nu crede.

La cei 36 de ani ai mei, am tras concluzia că majoritatea basmelor nu sunt decît o distorsionare a realității, inventate de indivizi care suferă de criza vîrstei mijlocii, indreptate către o clasă de audiență făra pic de experiența de viață ce crede că Moș Crăciun este cea mai prețioasă persoană de pe planetă. Dacă dragii copilași ar avea capacitatea de a citi printre rînduri, eu una zic că basmele ar fi mult mai utile, îndeplinind nu numai scopul de a-i răpune mintal si trimite la culcare dar, mult mai important, a-i pune in gardă cu ceea ce viața are in program pentru ei.

Să luăm de exemplu personajul Albă ca Zăpada. Cu toate înfloriturile și metaforele specifice unui basm, pîna la urmă aceasta nu este decît reflectarea simțămintelor oricărei femei care aruncă o privire în oglindă și cu ciudă iși dorește ca rivala ei mult mai frumoasă să dispară undeva intr-o pădure indepărtată unde să-și petreacă zilele în compania unor bărbați mici de statură, inutili și total neatrăgători. Dacă nu mă credeți, întrebați orice doamnă din cercul dumneavoastră și veți descoperi că la un moment sau altul in viața ei, a trecut prin această fază.

Balaurul cu (un număr de) capete. Cu toții avem în viața noastă un balaur. Acest personaj este flexibil în sensul ca ia diverse forme și are un număr variabil de capete, după fiecare caz. Balaurul nu e același în permanența, se schimbă din timp in timp (de unde și flexibilitatea menționată). De exemplu în cazul meu, deși acest personaj a venit în general sub formă de foști iubiți persistenți, balaurul de moment este șeful meu. Acest balaur are trei capete, reprezentate de cele trei dispoziții cu care poate să apară la birou în fiecare dimineața: ciufut, enervant de ciufut și imposibil de ciufut.

Blestemul transformării în dovleac. Acesta este clar, nu cred că necesită prea mult explicații. Dacă e să consierăm cum arată o femeie la începutul balului și cum arată la prima ora a dimineții, e clar ca undeva la mijloc (simbolizat de bătutul gongului la miezul nopții) a avut loc o transformare majoră. Sau cel puțin așa percep barbații, pe care cantitatea de alcool îngurgitată nu îi lasă sa-și aducă aminte cum de demoazela care i-a însoțit cu o seară înainte s-a transformat in dovleacul lingă care s-au trezit.

Și un ultim lucru.. eu una m-am săturat să pup broaște în speranța că odată și-odată se va rupe blestemul ce invaluie un prinț minunat.

Lumea în care trăim se schimbă și odată cu ea, și capacitatea copiilor de a crede tot ce le e aruncat in față. Așa că fiți pregătiți să răspundeți la întrebări adiționale pe măsură ce basmele ajung să nu mai aibă sens.

Iar eu încălecai p-o şea şi vă spusei dumneavoastră aşa.