Se spune ca cel mai traumatizant (enervant si depresiv in acelasi timp) eveniment dupa un divort, este mutatul. De la virsta de 18 anisori de cind am zburat din cuibul matern, 18 ani, 4 tari si 14 locuinte (fara a le numara si pe cele temporare de 1-2 luni) mai tirziu, s-ar presupune ca am nervii imprastiati in toate punctele cardinale. Ca sa-l citez pe nepotul meu David “nici gind!”.
Pentru mine fiecare mutat de casa este un nou inceput. Si la fel am privit si mutatul saptamina trecuta, intr-un alt apartament, un pic mai mare si mai linistit, ca de, daca e sa faci o schimbare, e indicat sa o faci numai spre mai bine.
Ceea ce ma surprinde de fiecare data cind imi imapchetez catrafusele pentru a le plasa intr-o noua locatie, este cantitatea de obiecte si articole clasificate in categoria “rahaturi” pe care cumva reusesc sa la achizitionez, abandonez si izolez in afara razei vizuale.
Am inceput impachetatul cu impaturirea si indesarea hainelor in genti si valize. Dupa care am continuat (adica menajera, ca sa fiu cinstita) cu stocarea vaselor, oalelor si tacimurilor in cutii de carton. Apoi cartile de pe rafturi, obiectele decorative. Si intr-un final.. continutul sertarelor.
Inventate, sau mai bine zis perfectionate in jurul secolului al 17-lea de catre colonialisti, sertarele au fost proiectate cu scopul de a acomoda intr-o maniera cit mai accesibila diverse articole vestimentare si accesorii de marime mica. De-a lungul timpului, daca ma intrebati pe mine, acestea au devenit nimic altceva decit containere colecoare de nimicuri al carui uz viata noastra extrem de ocupata nu are timp sa il analizeze. Echivalentul tridimensional al covorului sub care impingem mizeria adunata in graba.
In sertarele mele am gasit: cabluri conectoare si accesorii pentru diverse aparate electronice pe care nu le-am folosit niciodata, facturi in plicuri nedeschise, agrafe, mosoare de ata, nasturi, ace de siguranta, lipici, banda scotch, caiete cu notite, carti de credit anulate, un portofel vechi cu niste bancnote straine, poze, un set de surubelnite, luminari parfumate, un lacat si o cheie cu numarul 10 scris cu carioca, un ceas elecronic sport cu cureaua albastra si buton pentru lumina, o lanterna pentru cap, baterii, o ascutitoare, bilete la diverse evenimente, un bisturiu, foarfeci, doua truse de manichiura descompletate, un aparat de tuns scame, si mai multe baterii, carduri de memorie pentru aparatul foto, 3 perechi de casti de urechi, insigne promotionale, 3 sticlute de oja invechita, bigudiuri (?!), manuale de utilizare a aparatlor casnice, suruburi, bijuterii din margele, pile de unghii, ochelari de soare, convertoare de priza (Europe to UK, UK to Europe, UK to South Africa, UK to Asia si South Africa to UK, UK to US), magneti de frigider, carti de vizita colectate aleator, harti si brosuri, ghiduri de calatorie, rujuri, certificate de garantie expirate, creioane cu virful tocit, pixuri fara mina, doua oglinzi portabile, dopuri de urechi, mini-tripod pentru aparatul foto si multe multe altele.
M-am uitat la toate aceste obiecte si m-am gindit la ce diferenta ar aduce vietii mele daca in loc sa le mut in noua locuinta, le pun pur si simplu in tomberonul de gunoi. Mi-a venit in cap una din legile lui Murphy care spune ca 5 minute dupa ce ti-ai taiat unghiile, trebuie sa faci ceva ce necesita prezenta lor. Dupa care am scos sertarele din lacas si am varsat tot continutul in cutiile transferatoare. Desigur, nu a nevoie sa precizez ca ultima data cind am atins aceste obiecte a fost cind le-am transferat in aceste sertare din cutiile in care au fost impachetate in urma transferului din alte sertare, la fel de rar folosite, din Irlanda.
Va invit acum sa priviti ce aveti prin sertare. Va garantez ca obiectele se vor clasifica in urmatoarele categorii:
1) ah.. am uitat de asta (10%)
2) ah.. uite unde era, cit l-am cautat (5%)
3) oare de unde am asta (15%)
4) asta oare la ce foloseste (20%) sau
5) nu am nevoie dar mi-a lene sa ma duc la cosul de gunoi (50%).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu