Știți momentele acelea în care te întrebi aș mînca ceva dar nu știu ce? Pentru mine, în marea majoritate a cazurilor, acel ceva se dovedește a fi slănina cu ceapă. Slănina cu ceapă este o mîncare absolut spontană. Dacă aș sta să cuget la conținutul 100% grăsime într-o epocă înclinată spre o viață degresată, la nivelul de colesterol ridicat, la fața din oglindă plină de rimel scurs în procesul de curățare al cepei, la odorul emanat două zile la rănd, apoi nu cred că m-aș atinge de această delicatesă. Acest blog, precum consumul de slănină cu ceapă, este o colecție de gînduri și comentarii spontane.


24 octombrie 2010

Sfat sud-african

Ca sa-l caracterizez intr-o singura fraza, Simon este intens, foarte principialist, cu ambitii politice de a salva planeta de nedreptati, uneori incredibil de amuzant dar in mare parte foarte serios, genul de etern romantic ce dispare de pe fata pamintului de fiecare data cind isi gaseste “sufletul pereche”.. care bineinteles ca este clasificat si iubit ca atare, de absolut fiecare data.

L-am cunoscut pe Simon acum vreo 3-4 luni, la o cina in casa unor amici comuni. Primul lucru gasit imediat in comun, a fost dragostea fata de Mama Natura, indiferent in ce forma de relief vine exprimata. Avocat de profesie (partener la Eversheds, specializat in drepturile omului, la ora actuala face numai munca pro-bono intr-o incercare disperata de a plati un pic din datoriile generatiilor anterioare de sud-africani albi) similar mie, Simon isi petrece in mare 8ore/zi, 5zile/saptamina, intr-un birou, printre hirtii si dosare, calendar, laptop, clame de hirtie, perofratoar si capsator. Numai ca lui se pare ca-i place.. Aceste amindoua similaritati ne-au adus impreuna in citeva drumetii echivalente a ceea ce numeam in liceu la Brasov "mers la Curmatura", din dorinta de a petrece cit mai mare pare a timpului liber, in aer curat si spatii deschise.

Dupa citeva incursiuni in “bush-ul” african, ghidata de Simon, am gasit chiar foarte admirabila dragostea lui fata de glia-i strabun-colonizata. Imediat dupa terminarea facultatii, Simon a plecat in lume. Dupa patru ani de calatorit si oprit in Germania, UK, Brazilia, US, Simon a realizat cit de mult isi iubeste tufele si vremea africana si s-a intors convins ca Africa de Sud este intr-adevar raiul pe pamint. Parere care nu l-a parasit de atunci si care este expirmata din plin prin etalarea unui suris mindru pe fata cind iesim in decor.

Weekendul trecut (inainte de perindarea bezmetica de vreo 3 ore printr-o padure deasa de la poalele muntilor Magaliesberg, habar neavind unde ne aflam, impiedicindu-ne in vegetatia abundenta pe care trebuia sa o rupem cu miinile si pe sub care uneori trebuia sa ne tirim fiind prea greu de dovedit, inaine de a ajunge intr-un final, zgiriati, jegosi si insetati la poarta unei ferme in care traia un fermier foarte amabil ce s-a uitat lung la noi, ce dupa explicatiile noastre despre ruta luata ne-a intrebat daca am vazut vreunul din cei trei leoparzi ce traiesc liber in zona, dupa care cu generozitate s-a oferit sa ne conduca 10Km la locul unde aveam parcata masina) stateam amindoi anesteziati de orice griji mature, sub un copac bine-facator de umbra si de 15 minute discutam despre cite nuante de verde sunt in copacii de pe dealul vecin.

Dupa care Simon mi-a povestit de copilaria lui care a continut un copil descult fugind printre tufele savanei in cautare de serpi mici ori alte lighioane similare. Apoi vazind privirea mea ingrijorata spre directia de unde venea latratul baboonilor, mi-a dat o intreaga explicatie asupra comportamentului acestor animale, asigurindu-ma ca nu sunt un pericol, ei vor doar sa fie siguri ca noi stim ca suntem in teritoriul lor, in timp ce s-a ridicat in picioare si a stat nemiscat, la vedere pina ce baboonii s-au potolit.

Ca si emigrant sau turist, uneori pare imposibil in a pricepe pe deplin cultura unui alt popor. Aceasta adaptare este insa infinit simplificata daca aceasta cultura este explicata si traita alaturi de un localnic pasionat de si complet fidel acelei culturi.

Si cu asta in minte, m-am uitat spre Simon si i-am zis “stii Simon, tu, un sud-african get-beget, daca ar fi sa dai un sfat scurt prietenilor mei care vor sa vina in Africa de Sud, care ar fi acel lucru ce ar fi pacat sa nu fie facut, pe care ar trebui musai sa-l faca sau sa-l experimenteze un calator in tara ta?”

Dupa doar citeva secunde intense a zis “ Roxy, daca cineva viziteaza Africa de Sud, e musai ca macar o data sa 1) fumeze un spliff cu iarba sud-africana si 2) stea la umbra intr-un bush si sa se uite la o girafa” dupa care s-a intors spre mine si accentuind cu degetul aratator ridicat in aer “IN ACELASI TIMP!”.

Asadar, cei care va ginditi sa veniti in vizita in Africa de Sud, iaca un sfat cu pedigree. Enjoy!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu