Ma aflu in una dintre cele mai fascinante locatii unde o persoana se poate afla la un moment dat, in aeroport.
In jurul meu o forfota continua, niciunul dintre calatorii ce-mi intra in raza vizuala nu banuieste ca undeva intr-un colt, o femeie se uita la ei, ii studiaza, diseca variante, face prezumtii, trage conluzii si se muta la urmatorul subiect. In medie, trei minute/persoana. Desi in fata mea sade un individ care déjà e in minutul sase. In ciuda verighetei de pe mina stinga. De uitat am voie, da?
Miroase a croissant proaspat copt si mi-e pofta. Mi-e ciuda ca de abia am mincat. In difuzoare se anunta zboruri, ore, porti, persoane lipsa, masuri de precautie. De peste tot diverse masinarii fac “bip” sau “ping”. Daca stau sa ma gindesc, “bip” sau “ping” sunt cele mai des intilnite zgomote in viata mea. Totul face fie “bip” fie “ping”. Zgomote ce au ajuns o necesiatate.. ce dau dependenta. Ma cauta cineva: bip, mi s-a adus aminte de ceva: bip, cuptorul a terminat de incalzit cina: ping.
Stau pe niste scaune in fata unei cozi de mai mult de o suta de persoane, la poarta C12. Toti pasagerii sunt letargici in procesul de aderare la rutina aeroportuara. Greutati corporale se muta de pe un picior pe altul, butoanele telefoanelor tasteaza sms-uri, ziare sunt rasfoite incomod in picioare, baloane de guma ies printre buzele copiilor avertizati toata saptamina dinaintea zborului ca daca nu sunt cuminti si rabdatori, nu vor mai fi luati in veci in calatorie.
Ma uit in jur sa vad cine ma analizeaza. Nimeni. Ma irita chestia asta, sigur sunt si altii carora le place sa priveasca oameni si cu siguranta trebuie sa fie ceva interesant despre mine. Cel putin asta m-a facut Mama sa cred de o viata. Insist cu privirea, ma holbez la oameni doar doar ma remarca cineva. Intilnesc insa numai priviri preocupate, care se uita, fara a vedea. Ma gindesc, daca ar fi sa incep sa ma scobesc in nas, instantaneu as fi observata de cel putin zece calatori. Sunt temptata sa experimentez teoria dar parca nu-mi vine. Mai bine rod o unghie. Incep incet sa rod, nu unghia, ci pielita, intr-un unghi imposibil care necesita ridicarea bratului la nivelul umarului. Imediat o doamna intre 60 de ani si moarte, asezata in fata mea, citeva scaune la stinga, se uita la mine si-mi intilneste privirea. Zimbeste ingaduitor.
In difuzoare se anunta ceva, toata coada prinde viata. Valize sunt ridicate de pe podea, ziare impaturite, telefoane bagate in buzunare, capace insurubate la capetele sticlelor de plastic, copii impinsi de la spate. In urma anuntului de schimbare a portii, toata masa ordonata in sir indian se dezintegraza si incepe sa se grabeasca spre noua poarta, pentru a forma un alt sir indian, insa a prinde o pozitie mai buna. Eu nu inteleg acest comportament. La urma urmei, avionul pleaca atunci cind toti calatorii sunt imbarcati si centurile de siguranta legate. Unde ne gabim cind suntem in aeroport? De cind calatoresc, mi-am format un obicei, sunt mereu printre ultimile cinci persoane care intra in aeronava, intr-o tentative de a prelungi timpul dedicat observarii multimii.
Cei mai amuzanti mi se par calatorii ne-experimentati , vizibili de la o posta. Toti au aceleasi maniere: se uita repetat pe cardul de imbarcare, apoi spre ecranele informative, cu gura cascata si o expresie faciala total confuza, simtind nevoia sa puna o intrebare cuiva, oricui. Dupa care urmeaza cetatenii seniori, de un calm impenetrabil, care si-au format o rutina de calatorie foarte bine stabilita de-a lungul anilor ce include invariabil prezenta unei borsete cu acte la indemina, fie atasata la briu, agatata de git sau petrecuta peste umar. Pe locul trei sunt cuplurile. Acestea se impart in doua categorii: pina la 35 ani si peste 35 ani. Cei pina la 35 ani, el face toate demersurile: predarea bagajelor, pastrarea cartilor de imbarcare, gasirea portii asezarea bagajelor de mina in compartimentul deasupra capului. Cei peste 35 de ani, el doar urmeaza femeia, supus si increzator, doara ea de acum invariabil stie mai bine si este cu mult mai eficienta.
Gata, e timpul sa ma imbarc. Cape Town here I come!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu