Facutul gata de dimineata

Oamenii sunt creaturi sclave obiceiului. Pe masura ce inaintam in virsta, dobindim din ce in ce mai multe tabieturi care ajung sa fie atit de adinc inradacinate in viata noastra incit atunci cind criticate, argumentul ultim este “ce vrei, asa sunt eu”. Nici ca se poate o perceptie mai gresita. Daca ma intrebati pe mine, raspunsul este “ce vrei, asa am devenit eu”.

Una dintre actiunile pe care nu mi le aduc aminte din adolescenta este procesul prin care ma faceam gata dimineata. Adica perioda aceea de timp dintre momentul in care ma trezeam si momentul in care ieseam pe usa. Cu siguranta si atunci acest proces implica minute sub dus, minute in fata oglinzii, minute luind micul dejun. Ceea ce nu imi aduc aminte este exact cit timp imi lua sa ma fac gata.

Apoi in jurul virstei de 22 ani, am inceput sa lucrez int-un birou, de la 9am la 5:30pm. Din acel moment si multi ani dupa, stiu sigur ca facutul gata de dimineata mi-a luat in medie 30 minute. Incepind de prin jurul a 30 de ani, acest proces a ajuns la o ora. Miine poimiine fac 36 de ani si am observat ca de vreo 6 luni incoace, imi ia cel putin o ora si zece minute sa ma fac gata dimineata. Am incercat sa explic aceasta crestere.

Daca ar fi sa consideram ca relatia dintre cresterea in greutate si intinderea suprafetei corporale este direct proportionala, atunci sub dus si apoi cremuire, am de acoperit acum o suprafata de piele cu 16% mai mare decit atunci cind aveam 20-si-un-pic de ani.

Un alt element exitent acum si inexistent inainte, sunt cele 10 minute petrecute pe marginea patului in care injur mintal cubiculul in care trebuie sa ma bag o ora si jumatate mai tirziu. Eram foarte entuziasmata la virsta de 20 si ceva de ani de acel cubicul intr-un birou decent cind alti prieteni ai mei inca se chinuiau sa-si dramuiasca finanatele necesare sa acopere macar tigarile, bautura si accesul in cluburile sau teatrele Bucurestene. Mincarea si spalatul rufelor erau inca in sarcina mamei pe vremea aceea dar asta e alta poveste.

Al treilea element introdus sunt cele 5 minute in fata televizorului pe programul de stiri. Titluri numai, asa sa vad la prima ora ce se mai intimpla prin lume, atit cu scopul de a sta informata cit si a-mi reaminti ca altii se confrunta cu altele mult mai rele decit cubiculul meu.

O a patra cauza este cresterea timpului petrecut in fata oglinzii. Daca inainte, aplicarea machiajului dura 5 minute, acum acele 5 minute sunt dedicate numai observarii atente a pielii faciale in cautare de noi riduri. Ca atare, timpul de acoperire a lor a crescut considerabil precum si numarul cremelor aplicate: strat Genifique – Youth Activator la inceput (ca de, nu mai sunt miel), dupa care Bianfait Multivital aux micro-nutriments (care protejeaza oaia impotriva elementelor naturale) si apoi Adaptive fond de tein re-equilibrant (pentru ca vreau musai sa arat ca un miel din nou, desi in ultima vreme nu-mi mai prea iese).

Ei si uite asa daca ma gindesc la toate aceste elemente, defapt ma mir ca timpul de a ma face gata a crescut cu numai 40 minute!

Deci in medie, de la adolescenta, fiecare decada in viata mea a adaugat 30 minute la acest proces, de a ma face gata dimineata. In stilul acesta, la 70 de ani am estimat ca imi va lua 3 ore. Inca nu imi pot imagine cu ce le voi umple dar uitindu-ma la mama mea (cu care ajung sa seman intr-un ritm ingrijorator), care deschide ochii la 7 dimineata si coboara la bucatarie la 9:30 (dupa ce a folosit cea mai mare colectie de creme din istoria omenirii) gata sa se socializez cu tata (care la ora aceea, indiferent de anotimp si cu rabdarea specifica unui pensionar cu experienta, a re-re-re-re-sapat sau re-re-re-re-curatat jumatate din suprafata gradinii), cred ca estimarea este destul de exacta.

Cu certitudine, un element absent acum dar foarte consumator de timp cind voi avea peste 70 ani, va fi rearanjarea oaselor dislocate in timpul somnului. Ca sa nu mai vorbim de cele 5 minute de recuperare psihica si aducere a batailor inimii in ritm normal, necesare dupa confruntarea la prima ora a diminetii cu imaginea marita a danturii rinjind din paharul cu apa de pe noptiera.

Trei ore pentru a te face gata dimineata pare mult, dar apoi presupun, la 70 si ceva de ani, aceasta va fi cea mai productiva si mult asteptata activitate a zilei. Si apoi, la 70 si ceva de ani, sunt sigura ca nu voi mai avea unde sa ma grabesc.