La petrecere

Stau pe canapea si mustacesc la imaginile intermitente ce-mi vin in minte de la petrecerea de joia trecuta. Prietenii mei Martin si Youngmi (in imagine) au o casa impresionanta. Un palat cu tavan inalt si o suprafata construita pe un singur nivel de 700mp, in mijlocul unei gradini botanice in care sunt plantati 150 pomi (pasiunea lui Martin) in care troneaza un pat urias aparat de soarele de dupa-amiaza de un baldachin imens strajuit pe laturi de jaluzele din bambus (ideea lui Youngmi), amplasat la capatul unei piscine infinity, cu apa care se scurge intr-o mini-cascada undeva sub piscina (dupa designul lui Martin) unde este o conexiune cu doua iazuri mici (unul in mijlocul casei) in care se balacesc vreo 50 de pesti viu colorati in nuante de la rosu turbat la portocaliu pal. Palatul este construit cu un singur criteriu in gind: de a le asigura, atit lor cit si pestilor din iaz sau pasarilor din copaci, cel mai ridicat comfort pentru tot retul vietii. Este un loc pe care amindoi il venereaza, unde se iubesc cu o pasiune greu de imaginat dupa mai mult de o decada si jumatate de mariaj si unde le place sa organizeze cine si intruniri in cerc restrins pentru multitudinea de prieteni pe care o au.

In fiecare an, in conacul din 24 Oak Avenue, se tine o petrecere masiva la care participa absolut toti prietenii si cunoscutii lor. Aceste petreceri au de obicei o tema, joia trecuta a fost "Lady Gaga se intilneste cu Rocky Horror Picture Show". De asemeneni, un alt element exotic despre aceste petreceri este alaiul ce se intruneste, care este in proportie de 49% heterosexual, 49% homosexual (exlusiv barbati) si 2% ce inca mai sustin cu incapatinare ca sunt heterosexuali.

Avizata despre aceasta adunare pestrita si despre desfasurarea acestor petreceri, curioasa cum sunt si mereu in cautare de noi senzatii, am purces spre conacul mentionat un pic mai devreme decit ora anuntata de deschidere a usilor, pentru a da o mina de ajutor la organizarea ultimelor detalii dupa cum am fost rugata de catre gazda.

Cu putin dupa ora anuntata, invitatii incep sa se arate, fiecare stirnind risete si chiuieli la intrarea galagioasa specifica comportamentului feminin de orice sex, purtind articole din piele mulate, peruci platinate, farduri tipatoare, saluri din pene roz, strampi tip plasa, corsete din satin samd. Asa la prima observatie, trebuie sa admit, cu exceptia a doua-trei cupluri, majoritatea invitatilor heterosexuali au aratat un caracter super plictisitor nepunind nici un pic de efort in a se imbraca comform temei date. In toata aceasta adunare, o creatura la un metru cincizeci, acoperita complet de vreo 50 de baloane negre ce-i faceau identificarea sexului imposibila, se perinda printre invitati izbindu-se de ei la tot pasul.

30 de minute mai tirziu, in timp ce ‘domnisoarele’ isi admirau accesoriile, inlantuindu-se, unduindu-se, suflind saruturi din palma catre aparatele de fotografiat si consumind sampanie din pahare inguste cu picior lung, barbatii heterosexuali, in cele din urma trecind peste socul vizual oferit de co-reprezentantii masculini, au inceput se se adune intr-un grup compact, cu o mina in buzunarul blugilor si cu cealalta tinindu-se de o sticla de bere intr-o declaratie clara a sexualitatii lor.

Dupa alte 30 minute si 5 sticle de sampanie, adunarea masculin-firava continua sa chicoteasca si sa danseze la pas batut pe loc, in timp ce invitatii heterosexuali incep incet sa se indrepte spre coltul cu mincare. Doua bubuituri scurte consecutive opresc conversatiile in progres, invitatii uitindu-se derutati in jur. Creatura acoperita de baloane este sfatuita sa se departeze usor de o tejghea pe care sunt amplasate luminari aromate. Faptul ca un baiat finut imbracat in iegari luciosi, cu un voal pe fata si purtind tocuri de 3cm, isi introduce fata printre baloane, culegid probabil un sarut, inca nu ma dumireste in ceea ce priveste sexul peroanei dintre baloane.

Dupa alte 30 de minute, cuplurile heterosexuale stau frumos pe scaune concentrindu-si intreaga atentie spre farfuriile din poala umplute cu mincare. In partea cealalta, gramada de sticle de sampanie creste direct proportional cu tonul pitigaiat al risetelor insotite de miscari ample ale miinilor si gesturi teatrale de degajare a parului perucilor de pe fata.

La un moment dat, in partea heterosexuala cineva isi pune problema meciurilor din seara asta, cine joaca si oare cit e scorul? Martin este rugat sa puna un televizor in functiune. Raspunsul lui este intirziat doua secunde de o alta bubuitura, unul dintre baieti a infipt nastrujnic o agrafa de peruca intr-unul din baloanele negre, stirnind si mai multe risete pitigaiate prin punerea unei figuri nevinovat-angelice. Persoana acoperita de baloane tresare, se intoarce brusc, un pahar cade pe podeaua de marmura imprastiindu-se in zeci de cioburi mici. Panica generala. ‘Aduceti un aspirator” striga doua voci masculine afectate. Aspiratorul este adus.. o domnisoara la vreun metru nouazeci cu bustul gol, purtind un chipiu de politist new-yorkez, pantaloni de piele mulati si catuse agatate la curea, cu un trup ce in conditii normale mi-ar fi aburit simturile si indemnat instantaneu spre comiterea unei crime ce ar fi atras o arestare imediata, ia tubul si incepe sa aspire in ritmul muzicii. Restul incep sa chiulie si fluiere, femeile incep sa aplaude rizind, barbatii heterosexuali intreaba din nou unde este televizorul.

In camera cu televizorul, repriza a doua incepe, mirare generala, Japonia conduce. Pe canapea, toti barbatii heterosexuali si eu. Intimidata de cantitatea de testosteron prezenta, ies din camera si ma duc inapoi la petrecere care pare a fi in plina desfasurare. Pe ringul de dans este o alta domnisoara cu o peruca platinata, o fusta scurta din voal si un piept carnos acoperit de un maieu argintiu-stralucitor mulat sub care se ghiceste un par des sirmos. Asistenta este adunata in cerc, aplaudind si uu-ind in delir la miscarile sexy insinuante. In zona cu platouri, o mina iesita din gramada de baloane incearca sa introduca in zona unde am ghicit ca ar fi capul (sau gura) o furculita plina de mincare. Nu reuseste. O alta furculita este luata de pe masa si un balon este spart pentru a face loc. Prin spartura formata vad de la departare o fata neteda. Inca nu stiu daca e o femeie sau este un barbat foarte delicat si mi-e rusine sa ma duc si sa ma holbez sau sa intreb “nu te supara, ce sex ai?”. Curiozitatea ma omoara.

Un barbat heterosexual, purtator al unei burti diforme specifice unui bautor de bere experimentat si imbracat cu o pereche de blugi tociti si largiti in zona genunchilor, vine sa mai ia o sticla de la rece. Peste umar se uita la scena de pe dansul de ring. Expresia lui faciala mi-a adus aminte de zilele cind crantaneam algocalmin intre dinti la orice durere.

Atentia imi este atrasa din nou de dansatorul de pe ring care acum se tavaleste pe jos, gen Diana Ross in videoclipul cu patul plin de perne si asternuturi din satin. Audienta este in delir. Desi nu si femeile care incep sa se intrebe unde au disparut barbatii lor. Le dau raspunsul si se linistesc, cel putin acum sunt la adapost de intemperiile vizuale si nu mai pot intreba la nesfirsit “unde m-ai adus nevasta?”, in timp ce ele pot dansa in voie cu un grup de barbati cu abdomene pe care poti spala rufe si cu care nu pot fi acuzate ca flirteaza. Si de dans ne-am apucat toate. Si am continuat asa pina dimineata devreme, in timp ce sticlele goale se adunau intr-o gramada mult mai mare decit containerele colectoare, in timp ce baloanele negre s-au spart rind pe rind pina ce au dezvaluit in spatele lor o fatuca timida la vreo 25 ani, in timp ce barbatii heterosexuali s-au uitat la fotbal, apoi la stiri de la Wimbledon, apoi la meciul Ghana vs. Germania dat in reluare, in timp ce gazdele deveneau din ce in ce mai ametite nemaistiind unde sunt diverse lucruri de care erau intrebate, in timp ce multe alte pahare au fost sparte, in timp ce mie imi venea din ce in ce mai greu sa ma exprim in orice limba.

Vineri dimineata am ajuns in cele din urma la birou in jurul orei 9am dupa un pachet de guma mestecat acerb de la trezire. La 9:30am am avut o sedinta cu vreo 9-10 alti colegi din departament sa discutam nu mai stiu despre ce, dar ceva important cu siguranta. Ne asezam in jurul mesei rotunde. La un moment dat un coleg se uita a mine si ma intreaba de ce zimbesc. Toate perechile de ochi atintite spre mine ma fac sa rosesc. Dau usor din mina, nu zic nimic, sedinta se reia. Cum ar fi fost sa le spun ca incercam sa-mi imaginez cum ar arata cei 7 consultanti in taxe masculini din jurul mesei, imbracati in corsete lucioase, strampi plasa, saluri cu pene si tocuri stiletto!

Globul ocular

Sunteti desigur de acord cu mine cind spun ca cea mai veche cursa practicata de femei este goana dupa frumusete. Descoperiri arheologice din Mespopotamia atesta faptul ca in al patrulea mileniu BC, cind barbatii au inventat roata pentru a-si cara poverile, cam tot pe atunci femeile au inventat oglinda pentru a-si admira frumusetea. Sase mii de ani mai tirziu, roata barbatilor a fost dezvoltatat pentru a cara poveri cit mai rapid in timp ce oglinda femeilor a fost perfectionata in a arata cel mai mic defect fizic ce trebuie remediat.

Dar ce este defapt frumusetea. Vorbesc desigur de frumusetea fizica feminina. Daca as face un sondaj de opinie cred ca as primi atitea raspunsuri diferite citi respondenti.

De exemplu, inca din antichitate parul femeii este un punct focal in caracterizarea frumusetii ei generale. Un papirus descoperit in Egiptul antic decrie reteta unei mixturi din grasimi si singe de origine animala, care masata pe scalp ajuta la cresterea si stralucirea parului uman. De asemeni, toate mumiile descoprite de arheologi zelosi de-a lungul anilor au urme de henna pe parul inca miraculous prins de pielea uscata a capetelor groaznico-hidoase. Si tot asa. Acum trebuie sa recunoastem, fie nasul cit de mare, cind iese dintr-un cap pe care creste un par sanatos, lung, des, lucios, ce cade in valuri curgatoare pina la jumatatea spinarii, per ansamblu, marimea acelui nas devine neconcludenta, poate chiar considerata un element ce exprima o figura cu personalitate. Acum stati si imaginati-va acelasi nas la o femeie tunsa scurt.

De-a lungul anilor am concluzionat ca frumusetea este doar o chestiune de ordin subiectv, depinzind in ce parte a lumii te afli. In Romania de exemplu, un element caracteristic frumusetii fizice feminine este lungimea picioarelor. De aici si multiplele metode de imbunatatire: cizme lungi cu talpi masive, tocuri stiletto si fuste scurte tip centura. Pe linga asta mai sunt sprincenele subtiri dar bine conturate si unghiile lungi de 3cm, decorate cu actibilde sau desene.

In Irlanda, obsesia nationala feminina este in principal ascunderea culorii mortuare a pielii atit de pe fata cit si de pe membre. Imi aduc aminte cind impreuna cu amicile mele ne pregateam in turma acasa la una dintre noi sa iesim in oras, eu eram mereu gata de plecare inaintea tuturor, cu un intreg episod de Law & Order care se arata la TV in jurul orei 8 simbata seara. Amicele se spreiau una pe cealalata cu bronz din tuburi dupa care trebuiau sa stea nemiscate vreo 20 minute. Apoi isi aplicau fondul de ten pe fata, intr-un strat generos ce acoperea in intregime pistruii irlandezi. La ora cind erau gata de imbracat, aveam in fata niste colege de distractie cu corpul alb ca laptele, membre portocalii si fata din ceramica bej. Si sa-i mai acuzi pe barbatii irlandezi ca beau pina-si tulbura mintile..

In Africa, multe triburi vad frumusetea feminina in decorarea pielii cu cicatrici. Pentru acest scop se folosesc lame de ras cu care se indeparteaza bucatele de piele intr-un anumit model. Cit mai multe cicatrici, cu atit mai frumoasa femeia.

Contrar irlandezelor, populatia feminina din Asia este obsedata cu albirea pielii. Frecarea pielii cu pasta de lamiie este una din metodele cele mai populare, cuplata desigur cu evitarea soarelui cu orice pret. Tot in Asia indepartata, impiedicarea cresterii labei piciorului la fetite, impreuna cu statura specific asiatica firava, asigura delicatete si ca atare frumusete in femeia de mai tirziu.

Pina la urma, intr-adevar, parul, picioarele, pielea, unghiile, sunt elemente care ne definesc ca femei, care ofera fie prin atingerea lor sau la mingiierea lor o oarecare satisfactie de ordin fizic. Insa zilele trecute am fost confruntata cu o noua metoda de infrumusetare care, trebuie sa admit, m-a lasat masca.

Am fost in vizita la o amica din Korea de Sud. Acolo am intilnit o alta amica de-a ei, o alta koreeanca. Cele doua asiatice au pregatit o masa bogata in bucate exotice cum ar fi alge de mare, pesti mici caramelizati, varza acra amestecata cu ardei iute (kimchi), radacina de nu stiu ce (ca nu am inteles) murata, bucatele de bambus aromat, caracatita cruda si orez. In timp ce la celalate produse m-am avintat, mi-am aratat vadit reticenta fata de caracatita cruda, simtindu-ma mult prea aproape de moartea probabil violenta a bietei creaturi. La care una dintre cele doua koreence, sa ma convinga sa nu renunt la aceasta delicatesa, ma imbie cu argumentul ultim: maninca, face bine la globul ocular. Initial am ramas muta gindindu-ma ca poate bariera de limbaj face comunicarea greoaie. “Globul ocular?” am intrebat eu, pe un ton ce cerea explicatii aditionale. Da, zice ea, globul ocular, il curata si face ochii stralucitori. Se pare ca in Korea (de orice punct cardinal) si in general in acea parte a lumii, claritate globilor oculari dau femeii un aer radiant.

Apoi dragii mei, sa stiti ca daca la par unuios, la piele fara cusur, la unghii lungi si la picioare interminabile am visat mereu, de globii oculari chiar ca nu mi-a trecut niciodata prin cap sa ma ocup. De la acea cina am dezvoltat o obsesie compulsiva, imi verific globii oculari in fiecare zi si caut asiduu pe Internet poze cum ar trebui sa arate un glob ocular “frumos”. La servici colegii incep sa se indoiasca de sanatatea mea mintala in urma repetatelor intrebari pe care le pun cu privire la claritatea globilor mei oculari si intensitatea stralucirii privirii mele.

Acum sunt convinsa ca nu am ce cauta in Asia Indepartata. Azi dimineata m-am evaluat fizic: cu laba piciorului 39, inalta si bine alcatuita, cu pielea maro arsa de soarele African si globii oculari sticlosi dupa petrecerea de aseara, cred ca as arata ca un monstru pe strazile din Seul sau Beijing. Mai bine ma duc inapoi in Irlanda unde pielea maro imi este invidiata, unde ma pierd in ansamblul unei populatii bine hranite, unde femeile poarta peste 40 la picior si unde globii oculari sticlosi sunt ceva comun la ordinea zilei.