Ce ati raspunde daca v-as intreba ce inseamana o zi buna? Poate sa fie o zi plina de realizari? Sau o zi in care ati terminat tot ce v-ati propus? Sau poate o zi in care ati invatat ceva nou? Sau o zi in care ati facut ceva diferit? Desigur m-as astepta la o varietate de raspunsuri, diferite de la o persoana la alta precum limbajele vorbite sau bucatele consumate la micul dejun de catre diverse natiuni. Pentru mine raspunsul este foarte simplu: o zi, parte a careia a fost petrecuta in compania unui prieten.
Dupa un sejur placut cu familia si amicii de la Brasov, acum vreo doua saptamini, in ultima mea seara petrecuta in Romania inaintea plecarii spre noi aventuri traite intr-un nou an, am aranjat impreuna cu doi amici o intilnire la o cafenea din centrul Capitalei cu alte doua amice. Si de aici, gratie capacitatilor actuale de comunicare rapida, am ajuns timp de vreo 5-6 ore sa ne hlizim la povestiri haioase sau amintiri usor jenante, nu cu cinci cum am discutat initial, ci vreo cincisprezece persoane inghemuite una in alta la masa rezervata pentru opt persoane (ca de, poate celor cinci ni se mai alatura si altii daca sunt prin preajma). La un moment dat s-a facut un comentariu asupra grijii avute in ceea ce priveste povestirile spuse avind in vedere ca Roxanei ii place sa scrie la un blog ce pare a nu a avea un filtru bine determinat cind vine vorba de subiectele atinse. Ceea ce persoana respectiva a esuat in a observa a fost incapacitataea mea a ma concentra asupra povestirilor in sine, marea majoritate a atentiei fiindu-mi bulversata de fericirea simtita in compania spontana a atitor prieteni dragi, prezenta carora se revela pe rind, pe masura ce intrau in local zimbind larg cu toti dintii frontali dupa reperarea grupului cunoscut.
Dusa a doua zi vreo 5,000Km vest pe insula Leprechaunilor, am petrecut alte sase zile incercind sa ma vad cu toti amicii ce mi-au iesit (si ramas) in cale timp de noua ani petrecuti in ploaie si vint. Si apoi m-am imbarcat spre noua mea casa temporara unde in momentul in care celularul meu s-a conectat la reteaua Vodacom SA, aparatul a inceput sa zbirniie cu apelurile citorva dintre cei mai noi prieteni ai mei urindu-mi “bine ai venit acasa” si intrebind imediat “cind ne vedem”.
Sunt convinsa ca fiecare dintre noi isi ia citeva momente la sfirsitul fiecarui an pentru a evalua succesul, insuficienta sau esecul realizat in ceea ce priveste acel lucru (sau serie de lucruri) ce ne motiveaza sa mergem mai departe, cuantificarea caruia concluzioneaza calificativele de success, insuficient sau esec. Pentru unii sunt banii, pentru altii investitiile, pentru multi este marirea familiei, pentru citiva este noutatea, sau poate progresul profesional, sau largirea experientelor de viata prin adaugarea de senzatii noi. Pentru mine, gradul de success al unui an se masoara deocamdata in calitatea experientelor noi adaugate si mai ales numarul de noi prieteni facuti.
Cu totii avem de-a face cu trei mari categorii de persoane ce ocupa pozitii egale in ceea ce priveste prezenta fizica sau virtuala in viata noastra (si care desigur nu se exclud): familia, colegii de servici (sau ocupatie profesionala) si prietenii. Daca in ceea ce priveste primele doua grupe, nu avem nici un control asupra alegerii membrilor in functie de calitatile acestora (sistem de valori, simtul umorului, factori motivanti in conduita etc.), cea de-a treia categorie putem spune nu numai ca este in intregime la latitudinea noastra dar ne si defineste pe noi insine ca si indivizi. Am contemplat la toti prietenii mei facuti de-a rindul anilor in diverse conjuncturi, zone ale planetei si grupe de virsta si declar cu inima deschisa ca sunt pe deplin satisfacuta cu mine insami, cu cine sunt si cum gindesc. Pentru ca ceea ce sunt eu azi a fost format si slefuit de-a lungul anilor de prezenta prietenilor din jurul meu, de traficul de personalitate dinspre si inspre ei. Prietenii mei sunt o nesecata sursa de inspiratie si comfort, de idei geniale si pareri obiective, de experiente edificatoare, de incarcare a bateriilor si stopare a comportamentelor aleatoare, de flux de energie pozitiva si risete cu gura pina la urechi.
Si cu acestea spuse, desigur nu este necesar sa mai precizez ca 2010 a fost un an minunat nu numai prin adaugarea citorva nume sud-africane pe lista celor ce cu mindrie pot sa-i numesc prieteni ci si imbratisarea fizica a majoritatii celor deja existenti acolo de multa vreme.
Inchei prin a ura tutror prietenilor mei un an absolut fantastic. Si un siropos multumesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu